Razboi care opune armatele ruso-române celor turcesti, In urma caruia România obtine independenta fata de Imperiul otoman. Dupa unirea principatelor (1859) si venirea pe tron a principelui carol i de Hohenzollern (1866), România cunoscuse progrese importante pe calea modernizarii, iar societatea era pregatita sa se mobilizeze pentru obtinerea independentei. Era nevoie însa si de conditii externe favorabile, iar acestea s-au creat prin redeschiderea crizei orientale în 1875-1877, când popoarele slave din Balcani s-au ridicat la lupta pentru eliberarea de sub stapânirea turceasca. Au avut loc revolte în Serbia, Muntenegru, Bosnia, Hertegovina si Bulgaria, iar România a sprijinit, în secret, formarea unor detasamente de revolutionari pe teritoriul sau. Dorinta Rusiei de a se implica în razboi, ca protector al slavilor sud-duna-reni, face ca România sa beneficieze de o oportunitate importanta. Conventia semnata între România si Rusia (4 aprilie 1877) permitea trecerea trupelor ruse pe teritoriul României spre teatrul de operatii din sudul Dunarii; Rusia se obliga sa apere si sa pastreze integritatea teritoriala a României si sa plateasca toate cheltuielile necesare transportului si armatei. Conventia nu prevedea participarea României la operatiunile militare. In timp ce la sud de Dunare începuse deja conflictul ruso-turc, factorii politici români iau decizia proclamarii independentei. La 9 mai, raspunzând unei interpelari în Adunarea Deputatilor, ministrul de Externe Mihail kogâlniceanu declara ca România se poate considera natiune de sine statatoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu