Razboiul Pacificului (1879-1884)

       

     Conflict între Chile, Bolivia si Peru pentru controlul partii de nord, boliviene, a Desertului Atacama, bogat în azotati. în 1879 Bolivia a revocat o întelegere cu Chile pentru a nu ridica impozitele pe exploatarile miniere chiliene din desertul Atacama. Chile a ripostat ocupând Autofagasta, portul Boliviei la Pacific. Bolivia a declarat razboi statului Chile, cerând ajutorul Perului, dar datorita fortelor terestre si navale superioare, Chile a preluat repede controlul Atacamei, singura provincie litorala a Boliviei. In 1881 Chile a cucerit si capitala Perului, Lima. In 1883, Peru umilit a cedat cea mai sudica provincie invadatorului. Dupa ce a renuntat la teritoriul sau de coasta în favoarea statului Chile, printr-un armistitiu din 1884, Bolivia a ramas fara iesire la mare.

Razboiul Peninsular (1808-1814)

        Unul din razboaiele napoleoniene, purtat în Spania si Portugalia, în care Anglia, aliata cu Spania si Portugalia, a învins Franta si a contribuit la abdicarea fortata a lui Napoleon. Atunci când Franta a invadat Portugalia în 1807, pentru a-i obliga pe portughezi sa înceteze comertul cu Anglia si sa se conformeze sistemului continental, regele portughez Ioan VI a fugit în Brazilia fara a opune rezistenta. In anul urmator trupele franceze au invadat Spania si Napoleon l-a pus pe fratele sau Joseph Bonaparte pe tronul Spaniei. Spaniolii s-au revoltat si Joseph Bonaparte a fugit din Madrid în aug. 1808. In aceeasi luna Arthur Wellesley (înnobilat duce de welling-ton în 1809) a debarcat în Portugalia, unde revolta se întinsese din Spania. In câteva saptamâni el a pus pe fuga fortele franceze la Vimeiro si le-a alungat din Portugalia. Apoi trupele britanice si-au îndreptat atentia spre Spania, unde Napoleon preluase personal comanda armatei

Razboiul zulusilor (1879)

     Razboi purtat de Anglia si Teritoriile Zuluse din Estul Africii de Sud. în 1843 Marea Britanie avea doua colonii în Africa de Sud: Cape si Natal. Descoperirea de aur si diamante în anii 1860 au determinat Biroul Colonial condus de Lordul Carnarvon sa ia în considerare formarea în tot sudul Africii a unei confederatii britanice, ceea ce ar fi implicat anexarea statelor locale independente, cum erau Transvaal si Teritoriile Zuluse. In 1877 Transvaal a fost anexat.în 1878 s-a gasit pretextul pentru invadarea Teritoriilor Zuluse: existenta unei uriase armate a zulusilor, de aprox. 60 000 de oameni. Regele zulus Cetshwayo a ignorat un ultimatum de a desfiinta acea forta, si în ian. 1879 în Teritoriile Zuluse a intrat o armata britanica. Pe 22 ian* englezii au suferit una dintre cele mai crunte înfrângeri din toate razboaiele coloniale, când o coloana de aprox. 1 700 de soldati nepregatiti a fost aproape în întregime macelarita la Isandhlwana.

Razboiul Urechii lui Jenkins (1739- 1742)

   

         Razboi dus între Anglia si Spania pentru apararea comertului englez cu America de Sud. Un capitan de vas comercial, pe nume Robe  Jenkins, a fost adus în fata unei comisii din Camera Comunelor ca sa povesteasca cum fusese torturat si îsi pierduse o ureche în 1731 în mâinile garzilor de coasta spaniole din Indiile de Vest. Negustorii englezi protestasera fata de înasprirea controlului spaniol, în ciuda monopolului comercial limitat cu coloniile americane cu populatie spaniola obtinut de Compania Britanica din  Marile Sudului prin pacea de la Utrecht (1713). Sir Robert Walpole, prim-ministru al Angliei, dorea sa mentina pacea cu spaniolii, si se spune ca a declarat razboi fara tragere de inima. In 1740, razboiul a devenit parte din fc razboiul pentru succesiunea austriaca

Razboiul taranesc german (1524-1525)

       

   Rascoala a taranilor din centrul si sudul Germaniei împotriva maririi dijmelor si darilor în munca impuse de feudali, împotriva jurisdictiei arbitrare si restrictiilor în folosirea pamântului în comun. Sub conducerea ] unor capetenii ca Thomas muntzer, Gotz [ von berlichingen si Florian Geyer au izbucnit în Germania, ca si în Austria, numeroase revolte. Dupa succese initiale ale taranilor rasculati, protestul a degenerat în jafuri si crime Puternica armata organizata de nobili a înabusit rascoala taranilor. Ca urmare, timp de secole, taranimea nu a mai jucat nici un rol politic în Germania.

Razboiul ruso-japonez (1904-1905)

    

    Conflict intre Rusia si Japonia privind Manciuria si Coreea. Japonezii au lansat un atac surpriza asupra navelor de razboi rusesti ancorate in Port Arthur (azi Lushun), din Manciuria, dupa ce Rusia incâlcase acordul de a-si retrage trupele din Manciuria. Port Arthur a fost cucerit de japonezi, ca si Mukden, capitala Manciuriei. Pe mare, japonezii au obtinut o victorie categorica împotriva flotei ruse din Marea Baltica, în Strâmtoarea Tsushima. ti Razboiul s-a încheiat cu Tratatul de la port SMOUTH, prin care Rusia a renuntat la pretentiile sale asupra Coreei si a orasului Port Arthur. A fost prima victorie a japonezilor împotriva unei puteri occidentale atât pe mare, cât si pe uscat . Pentru Rusia, înfrângerea umilitoare a contribuit la declansarea Revolutiei Ruse.(1905)

Razboiul Malvinelor

     

       A fost o confruntare între Argentina si Anglia pentru posesiunea Insulelor Falkland. Junta militara argentiniana condusa de generalul Leopoldo Galtieri a aprins scânteia razboiului în martie 1982 invadând îndepartata insula Georgia de Sud, dupa blocarea unor negocieri pentru transferul suveranitatii care au durat ani întregi. Pe 2 aprilie, generalul Galtieri a declarat ca revendica Malvinele (Falkland) si a debarcat trupe de invazie care au ocupat toate insulele locuite. Natiunile Unite, Statele Unite si Peru au încercat sa negocieze o solutie pasnica, dar au esuat. Anglia a trimis o forta de interventie alcatuita din avioane, 30 de vase de razboi si trupe, pentru a recupera insulele. Razboiul a durat 10 saptamâni, a costat vietile a aproape 1 000 de englezi si argentinieni, militari si civili, si s-a încheiat pe 14 iun. cu predarea trupelor argentiniene debarcate în insule. S-a crezut ca generalul Galtieri a initiat invazia pentru a creste popularitatea juntei sale, dar în 1983 guvernul lui s-a prabusit. In 1990 Congresul argentinian a declarat insulele parte a noii provincii a Tarii de Foc, dar ele au ramas teritoriu britanic.

Razboiul indo-pakistanez

   

     A avut drept cauza un conflict de granita între India si Pakistan în 1965. A izbucnit în momentul în care Pakistanul a încercat sa îi sprijine pe opozantii musulmani ai guvernului indian în kashmir si s-a extins când luptele au ajuns în Punjab. A fost acceptat un acord ONU de încetare a focului, iar retragerea completa a trupelor a fost realizata pe 11 ianuarie 1966, prin Declaratia de la Tas-kent (URSS). Razboiul a reizbucnit în dec. 1971 în Kashmir si Pakistanul de Est, conducând la formarea statului bangladesh, care a înlocuit fostul Pakistan de Est.

Razboiul grec de Independenta (1821-1832)

      Revolta a supusilor greci din Imperiul otoman împotriva dominatiei turce. A avut originile în ideile nationaliste ale Eteriei -Philike hetairia (Societatea Amicala), care 1-a ales pe Alexandru Ipsilanti, general în armata rusa si fiu al domnitorului Tarii Românesti, sa conduca revolta. Acesta a stabilit legaturi cu taranii români, rebeli sârbi si cu Aii Pasa, stapânitorul partii de vest a Greciei. Ipsilanti a patruns pe teritoriul Moldovei împreuna cu sustinatorii sai în martie 1821, dar numai dupa înfrângerea sa în iunie în batalia de la Dragasani s-au rasculat masele de greci. S-au comis atrocitati de ambele parti, dar revolta a capatat sprijinul lumii crestine, si multi voluntari straini s-au alaturat fortelor grecesti, între care si poetul englez lordul byron.
La sfârsitul lui 1821 grecii obtinusera succese rasunatoare pe mare si pe uscat, iar în ianuarie 1822, s-a reunit o adunare pentru a declara Grecia independenta. Totusi, patru ani mai târziu, Mehmet Ali, pasa (vicerege) al Egiptului, a recucerit Peloponesul amenintând cu reinstaurarea controlului turc. La Tratatul de la Londra din 1827, Anglia si Rusia s-au oferit sa medieze si sa asigure un stat grec autonom.

Razboiul român de Independenta (Razboiul Ruso-Româno-Turc) (1877)

      Razboi care opune armatele ruso-române celor turcesti, In urma caruia România obtine independenta fata de Imperiul otoman. Dupa unirea principatelor (1859) si venirea pe tron a principelui carol i de Hohenzollern (1866), România cunoscuse progrese importante pe calea modernizarii, iar societatea era pregatita sa se mobilizeze pentru obtinerea independentei. Era nevoie însa si de conditii externe favorabile, iar acestea s-au creat prin redeschiderea crizei orientale în 1875-1877, când popoarele slave din Balcani s-au ridicat la lupta pentru eliberarea de sub stapânirea turceasca. Au avut loc revolte în Serbia, Muntenegru, Bosnia, Hertegovina si Bulgaria, iar România a sprijinit, în secret, formarea unor detasamente de revolutionari pe teritoriul sau. Dorinta Rusiei de a se implica în razboi, ca protector al slavilor sud-duna-reni, face ca România sa beneficieze de o oportunitate importanta. Conventia semnata între România si Rusia (4 aprilie 1877) permitea trecerea trupelor ruse pe teritoriul României spre teatrul de operatii din sudul Dunarii; Rusia se obliga sa apere si sa pastreze integritatea teritoriala a României si sa plateasca toate cheltuielile necesare transportului si armatei. Conventia nu prevedea participarea României la operatiunile militare. In timp ce la sud de Dunare începuse deja conflictul ruso-turc, factorii politici români iau decizia proclamarii independentei. La 9 mai, raspunzând unei interpelari în Adunarea Deputatilor, ministrul de Externe Mihail kogâlniceanu declara ca România se poate considera natiune de sine statatoare.

Razboiul pentru succesiunea spaniola (1701-1714)

  Conflict în Europa Occidentala pentru stabilirea succesiunii la tronul Spaniei dupa moartea lui Carol II, care nu avea mostenitori. Regele francez ludovic XIV, casatorit cu una din surorile lui Carol, a sprijinit pretentiile nepotului sau Filip    de Anjou, dar regele englez william iii si cel al    Austriei, leopold, se opuneau acestei idei.Leopold era casatorit cu o alta sora a lui Carol si îl sustinea pe propriul sau fiu, arhiducele Carol. William si Ludovic au încercat sa împiedice o criza prin doua tratate de diviziune . In primul, din 1698, au convenit sa împarta Spania si posesiunile acesteia între Franta,Austria si electorul de Bavaria, nepotul Leopold. Dupa moartea Electorului, un tratat încheiat în 1700 îl facea pe arhiducele Carol principalul mostenitor. Dar regele spaniol îi    lasase imperiul sau lui Filip de Anjou care, sprijinit de Ludovic, a urcat pe tron sub numele de Filip v. Confruntate cu o Franta a carei putere crestea, Anglia, Austria si Tarile de Jos au format în 1701 o mare alianta împotriva Frantei. La izbucnirea oficiala a ostilitatilor în 1702 acestora li s-au alaturat majoritatea printilor germani, iar în 1703 Portugalia    si Savoia. Trupele conduse de John Churchill, duce de marlborough, si eugeniu de savoia au câstigat o serie de victorii, inclusiv la Blenheim, Ramillies si Oudenaarde .

Razboiul pentru succesiunea bavareza („Razboiul cartofilor41) (1778-1779)

      

     Razboi între Austria si Prusia ca urmare a ambitiei împaratului IOSIF II al Austriei de a anexa Bavaria la posesiunile habsburgice. La moartea lui Maximilian III , Joseph de Bavaria în 1777, fara sa aiba copii, succesiunea a trecut la Karl Theodor, elector al Palatinatului, care a fost de acord sa-i vânda lui Iosif o treime din Bavaria. Pentru a se opune acestui plan, Frederic II al Prusiei a intrat în Boemia unde s-a confruntat cu armata austriaca. Totusi au avut loc prea putine lupte, ambele armate concentrându-se asupra modului în care sa strapunga linia de aprovizionare a partii adverse. Trupele prusace au sapat ca sa scoata cartofi din pamânt, de unde si numele de „Razboiul cartofilor". Pacea de la Teschen (1779) a pus capat conflictului prin cedarea micului dar fertilului district Inn catre Austria.

Razboiul Peloponesiac

       A fost cauzat de conflictul dintre Atena si Sparta pentru a stapâni Grecia antica, între 431 si 404 î.Cr., în care Sparta a fost victorioasa. Atena si Sparta fusesera de mult timp rivale. Atena era o democratie unde orice cetatean adult de sex masculin vota. Sparta era un stat nedemocratic în care un numar mic de cetateni spartani domneau peste un mare numar de iloti, sau serbi. Atena conducea un imperiu de insule-state democratice (liga delio-atica). Sparta conducea o federatie de orase-state nedemocratice, Liga Peloponesiaca. In viziunea istoricului tucidide, razboiul a fost provocat de teama Spartei de puterea Atenei. In 431 Sparta a invadat Attica, regiunea din jurul Atenei, pericle, conducatorul Atenei, si-a convins concitadinii sa se bazeze pe forta lor navala. Ei au adapostit toata populatia din Attica în interiorul zidurilor Atenei, si au initiat o serie de raiduri de coasta reusite împotriva aliatilor Spartei. Pericle a murit în 429, dupa ce supraaglomeratia din Atena a dus la declansarea unei epidemii de ciuma care a ucis o mare parte a populatiei. Razboiul a continuat deoarece Atena nu putea învinge Sparta pe uscat, iar Sparta nu putea învinge pe marc.

Razboiul de Treizeci de Ani (1618-1648)

    

        Nume dat unei serii de razboaie duse în principal pe teritoriul Germaniei, si în care rivalitatile dintre protestanti si catolici si disputele constitutionale germane s-au transformat treptat într-un conflict european major. Conflictul a izbucnit în 1618 când nobilimea protestanta din Boemia s-a razvratit împotriva regelui romano-catolic din familia de Habsburg, viitorul sfânt împarat roman, fer-dinand n. Nobilii l-au detronat pe Ferdinand si au oferit tronul Boemiei protestantului Fre-deric V, Elector al Palatinatului. Sprijinit de mai multi lideri catolici, Ferdinand a zdrobit rebeliunea din Boemia în 1620, înainte de a cuceri Palatinatul în 1623. Doi ani mai târziu a început o noua faza, când Christian IV al Danemarcei, ajutat de englezi si de Provinciile Unite ale Tarilor de Jos, a invadat nordul Germaniei. Scopul sau declarat era sa apere interesele protestantilor

Razboiul franco-prusac (1870-1871)

      Conflict între Franta (condusa de napoleon in) si Prusia. A fost declansat de tentativa conducatorului prusac Otto von bismarck de a pune un principe german pe tronul Spaniei, înainte de a face prima miscare, Bismarck s-a asigurat ca Rusia, Italia si Anglia vor ramâne neutre. Când Napoleon III a declarat razboi pe 19 iul., armatele prusace au patruns în Franta, silind fortele franceze conduse de maresalii Marie Macmahou si Frantois Bazaine sa se retraga. Capturarea ulterioara a lui Napoleon, la 1 sept. în orasul Sedan, pe care  francezii au considerat-o o umilire nationala, a dus la caderea acestuia ca împarat. La 19 sept. armata prusaca a asediat Parisul, dar încercarile lui Bismarck de a impune pacea au fost respinse de radicalii parizieni, care au instituit comuna din paris - comitet menit sa previna o capitulare. Guvernul francez a fost în cele din urma convins sa semneze Tratatul de la Frankfurt, la 10 mai 1871, care a dus la proclamarea celui de-Al Doilea Imperiu German, la Versailles, palatul regal aflat în apropierea Parisului, unde wilhelm i al Prusiei a fost încoronat împarat. Trupele lui Bismarck au ramas în Franta pâna când aceasta a platit reparatii de razboi de 5 miliarde de franci-aur. Victoria prusaca a însemnat sfârsitul pre-dominatiei franceze în Europa si ridicarea Germaniei ca principala putere. 

Razboiul Nordic (1700-1721)

              Conflict în care Rusia, Danemarca si Polonia au cautat sa înfrânga puterea Suediei la Marea Baltica. Atunci când Carol XII a ajuns pe tronul Suediei în 1697, imperiul lui includea Finlanda, Estonia si Letonia pe malul estic al Marii Baltice si teritorii în nordul Germaniei. In 1700, August cel Puternic al Saxoniei si Poloniei, Frederic IV al Danemarcei si petru i al Rusiei au lansat un atac asupra Letoniei suedeze. In acelasi an danezii au invadat provincia Schleswig. Carol a debarcat la Copenhaga, a obligat Danemarca sa înceheie pacea si l-a învins pe Petru la narva. Apoi a invadat Polonia si l-a impus pe Stanislaw Leszczyriski pe tron.Carol l-a urmarit pe August în Saxonia în 1706, obligându-l sa-l recunoasca pe Stanislaw, iar pâna în 1708 patrunsese adânc în Rusia. Dupa victoria de la Holowczyn, Carol s-a întors spre sud, dar aliatul lui cazac, Ma-zeppa, a fost învins de generalul lui Petru, Alexandr Mensikov în Ucraina. In 1709, izolat si neputând primi întariri, Carol a fost înfrânt în batalia de la Poltava. El s-a refugiat în teritoriile turcesti, târându-l pe sultan în razboi împotriva Rusiei în timp ce supusii sai dadeau lupte disperate de arie-garda.

Razboiul din Golf (1991)

     

      S-a datorat unui conflict international în regiunea Golfului, în Kuwait si Irak. La 2 august 1990, trupele irakiene au invadat Kuwaitul, dupa ce presedintele Saddam hussein l-a declarat a 19-a provincie a Irakului, intentionând sa puna stapânire pe  întinsele si bogatele sale câmpuri petrolifere. Consiliul de Securitate al ONU a impus sanctiuni economice împotriva Irakului si o coalitie de 29 de state condusa de SUA a mobilizat o forta de reactie reunita de aproximativ 725 000 de militari. Intensele negocieri diplomatice au esuat si pe 17 ian. 1991 a fost declansat un atac aerian pe scara larga cunoscut ca Operatiunea „Furtuna în Desert". Tinte strategice, unele dintre ele aflate în zone dens populate, au fost distruse de bombe ghidate electronic. In sapte zile fortele aliate au stabilit suprematia aeriana si fortele irakiene au fost bombardate în spatiul desertic deschis din sudul Irakului. Razboiul terestru, denumit Operatiunea „Spada Desertului", declansat de fortele ONU sub comanda generalului Norman Schwarzkopf a început pe 24 feb. si, în patru zile, fortele irakiene demoralizate de bombardament au fost puse pe fuga. Fortele aliate au folosit arme de înalta tehnologie ca bombe ghidate prin laser si rachete antibalistice. Apararea irakiana a folosit arme chimice si biologice si rachete balistice sovietice Scud. Saddam a incendiat câteva sute de puturi petrolifere kuwaitiene înainte de a se retrage din Kuwait, si la sfârsitul lui feb. a acceptat conditiile armistitiului impuse de ONU.

Razboiul dintre Iran si Irak

      Acesta a reprezentat o disputa asupra granitei dintre Iran si Irak care a escaladat într-un conflict major. Acesta a început în 1980, dupa ce presedintele irakian Saddam Hussein a repudiat un tratat din 1975 asupra granitelor, întelegere care dadea Iranului o zona la nord de cursul de apa Shatt-al-Arab, drept represalii împotriva ajutorului iranian în lupta kurzilor pentru independenta fata de Irak. Un conflict de granita început de armata irakiana a fost urmat de un atac de blindate în regiunea petrolifera a Iranului. In ciuda lipsei de armament si echipament, dupa 1982 iranienii si-au recucerit teritoriul ocupat de irakieni, care primeau armament din Occident si de la fosta Uniune Sovietica. Iranul se baza pe repetate, si adesea ineficiente, atacuri de infanterie ale unei armate de recruti prost instruiti. Razboiul a intrat într-o noua faza în 1987, când Iranul si-a intensificat atacurile împotriva navelor comerciale din Golf si din vecinatatea lui

Razboiul de Sase Zile (5-10 iun. 1967)

            Obiectul sau a fost un conflict arabo-israelian (cunoscut arabilor drept „Razboiul din Iunie") provocat de închiderea de catre Egipt a Golfului Aqaba pentru navele israeliene si concentrarea de trupe în Sinai. Caracterul fulgerator al loviturii ordonate de ministrul israelian al Apararii, Moshe Dayan, în semn de riposta, a luat prin surprindere alianta nou-formata între Egipt, Iordania si Siria. Un atac aerian al Israelului a distrus cea mai mare parte a fortei aeriene egiptene, iar trupele israeliene au ocupat Sinaiul, de unde cu câteva zile mai devreme se retrasesera trupele ONU, la cererea Egiptului. Succesele israeliene au fost rapid urmate de ocuparea vechiului Ierusalim populat de arabi, a Cisiordaniei si a strategicelor înaltimi Golan. Victoriile spectaculoase si facile ale Israelului au afectat serios veleitatile Egiptului de lider al lumii arabe.

Razboiul Civil Spaniol

     Conflict care a cuprins Spania din 1936 pâna în 1939. Dupa înfiintarea Republicii Spaniole în 1931, Spania a fost împartita între suporterii republicii- moderatii, socialistii, comunistii, separatistii catalani si basci si anarhistii - si oponentii lor nationalisti, între care monarhistii, catolicii conservatori si Falanga (partidul fascist). In februarie 1936 victoria în alegerile generale obtinuta de un guvern de stânga al Frontului Popular a condus la greve, revolte e si comploturi militare. In iulie, generalii Jose Sanjurjo si Francisco franco au condus o lovitura de stat esuata împotriva republicii. Asa a izbucnit razboiul civil. Ambele parti au obtinut sprijin international: 50 000 de soldati italieni si 10 000 de germani au luptat alaturi de Franco, în timp ce Uniunea Sovietica a trimis consilieri si provizii pentru Republicani.

Razboiul Civil Englez (1642-1651)

               

   Conflict în care fortele parlamentare sau „Capetele Rotunde", conduse de Oliver cromwell, i-au învins pe cAVALIERII regelui carol i. Razboiul s-a declansat din cauza divergentelor constitutionale, religioase si economice între rege si parlament, mai ales parlamentul cel lung. Religia a devenit factorul decisiv dupa ce arhiepiscopul de Canterbury, William Laud, a încercat sa le impuna romano-catolicilor si puritanilor un singur sistem de cult, înstrainând astfel un numar mare de clerici, oameni cu stare si mestesugari.In primul Razboi Civil (1642-1646) principalul obiectiv al lui carol a fost si cucereasca Londra, care era controlata de Parlament . Dupa o batalie indecisa la Edgehill, a fost fortat sa se refugieze la Oxford, care a devenit capitala lui pd timp de  razboi.

Razboiul civil din Rusia (1918-1921)

 

  

     Conflict violent în Rusia între Armata Alba contrarevolutionara si armata rosie bolsevica în urma revolutiei ruse (1917). Albii au început o rezistenta organizata împotriva bolsevicilor în dec. 1917, ciocnindu-se cu Armata Rosie adunata în graba de Lev trotki. Luptele au izbucnit în nordul si sudul Rusiei, în Ucraina, statele Baltice si Caucaz.In nordul Rusiei, o forta formata din unitati franceze si britanice au debarcat la Murmansk în 1918, au ocupat Arhanghelsk si au instalat un guvern marioneta care a supravietuit pâna în 1920. în Siberia, unde au debarcat trupele americane si japoneze, comandantul naval rus Alexandr Kolceak a fost ministru de razboi in Guvernul Alb de la Omsk pana cand orasul a cazut in mainile bolsevicilor , iar el a fost executat in 1920 .

Razboiul de Sapte Ani (1756-1763).

                 A fost un  conflict în care Prusia, Anglia si Hanovra au luptat împotriva Austriei, Frantei, Rusiei, Sa-xoniei, Suediei si Spaniei. Anglia si Franta luptau pentru controlul Americii de Nord si al Indiei, în timp ce Frederic II al Prusiei voia sa-si extinda regatul pe spezele Austriei. Dupa razboiul pentru succesiunea austriaca (1740-1748) fiecare din parti era nemultumita de fostii sai aliati. In 1756 Frederic II a încheiat cu Anglia Tratatul de la Westiminster, în timp ce mariatereza a Austriei si ministrul sau, Contele von kaunitz, au facut aliante cu Franta si Rusia.Razboiul a început când Prusia a invadat Saxonia în 1756. In ciuda victoriilor de la Rossbach si Leuthen de la sfârstiul anului 1757, Frederic II era într-o situatie disperata în 1758, dar în anul urmator englezii au repurtat o serie de victorii.

Razboiul de Noua Ani (1688-1697).

                  

        Cunoscut si ca Razboiul Marii Aliante sau Razboiul Ligii de Augsburg,a fost un conflict declansat în Europa ca urmare a agresiunii franceze in Renania si care a devenit ulterior o lupta pentru putere intre Ludovic XIV al Frantei si William III al Angliei. In 16811, armatele franceze au invadat orasul Koln si Palatinatul dupa ce regele englez Iacob II le-a promis sprijin. Membrii Ligii de Augsburg formata pentru a Împiedica politicile expansioniste ale lui Ludovic, au pus mâna pe arme.Intre timp, William l-a izgonit pe lacob II de pe tronul Angliei, si în 1689 împotriva Frantei s-a înfiintat o Mare Alianta alcatuita din Anglia, Provinciile Unite ale Tarilor de jos,Spania , Austria si Savoia.

Razboiul Crimeii (1853-1856)

       

            A fost razboiul in care Rusia a luptat impotriva fortelor unite ale Turciei, Marii Britanii, Frantei si Piemontului si in care Florence Nightingale a infiintat profesia de infirmiera. Razboiul a devenit inevitabil dupa ce Rusia a esuat in incercarea de a obtine drepturi egale cu Franta într-o disputa asupra locurilor sfinte palestiniene si a ocupat o parte din Imperiul Otoman. La o conferinta vizând împiedicarea expansiunii Rusiei In regiunea Marii Negre si protejarea rutelor comerciale, aliatii Turciei au facut presiuni asupra acesteia sa încerce o conciliere cu Rusia, dar Turcia a refuzat si a declarat razboi in oct. 1853.